Uneori mă îngrozește acest joc nesfârșit al aparenţelor, obligaţia de-a te folosi de un personaj pe care să-l prezinţi celorlalţi ca să poţi apoi să fii digerat, dat peste cap, înghiţit, depășit și clasificat.
Alteori sunt una cu mine, și cred până la capăt în figura de cerc a speciei. Tot atunci, mai cred și în: victoria luminii asupra întunericului, victoria dragostei asupra urii, victoria vieţii asupra morţii.
Alalteieri umblam pe stradă complet anihilat, retrăind intens un moment urât al vieţii mele, umblam ca tăvălugul, cu muzica la maxim, total izolat de lumea exterioară, învelit de plastice, asfixiat de trecut. Din senin, o măturăreasă cu părul creţ mi-a dat cu o mătură de lemn peste picioare și m-a lovit atât de tare încât am mers șchiopătând o perioadă.
(apoi a început o nouă zi, despre care nu-mi mai amintesc nimic.)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu